Primul opus al lui Schumann este aceasta tema cu variatiuni dedicata unei imaginare contese Abegg, pretext pentru a crea un motiv muzical pe notele la-si bemol-mi-sol-sol (A-B-E-G-G, in notatie literala germanica). In jurnal, tanarul muzician noteaza inca din februarie 1830 ceva despre aceste variatiuni, lucreaza la ele in vara aceluiasi an, pentru ca op. 1 sa fie tiparit in noiembrie 1831, la Leipzig, cu titlul Thanie sur le nom Abeggvarie pour lepianoforte. Momentul este hotarator pentru stilul si estetica pianistica schumanniana. In primele decenii de secol XIX, conceptia romantica proiecteaza in prim-plan formele mici instrumentale, nu neaparat miniaturi, ci Si piese de o arcuire mai ampla: Dansuri, Idile, Impromptus, Fantezii, Balade s.a. Pe de alta parte, suita clasica de variatiuni este alcatuita cu mai multa libertate, adesea fiind destinata performantei de virtuozitate instrumentala.