Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti si cursurile de masterat ale Centrului de Excelenta in Studiul Imaginii. A fost, in ultimii ani de liceu, redactor-sef adjunct al revistei „Alecart”, apoi a trecut prin „Zona Noua”, iar din 2016 face parte din redactia „Poesis international”. A publicat poezie, cronica literara si eseu si a tradus carti din engleza si spaniola (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal).Despre Industria linistirii adultilor:„Anastasia Gavrilovici era deja un nume de referinta pentru noua directie din poezia contemporana cu mult inainte de a debuta, asa ca Industria linistirii adultilor nu face decat sa confirme oficial o voce extrem de percutanta. Chiar daca o lasa rece postsinceritatea, tanara poeta o cultiva ca nimeni alta intr-un melanj de sensibilitate si cerebralitate, cu certa vocatie regizorala, in care umanul atins de entropie fie se refugiaza in substitutele lui chimice, tehnologice, virtuale, fie se recompune in variante cinematice apocaliptice («o simfonie in boxele unui abator»), in instalatii sau performance-uri, cu noua medialitate a emotiei simula(n)te. Toate poemele surprind un eu fragil, care inregistreaza simptomele fiorului existential postuman, pe fundalul perplex al dorintei de supravietuire si al propriei inadecvari.”Teodora Coman„Daca odata poezia romantiza lumea, acum ea trebuie sa exploreze cu circumspectie falsul romantism consumist care ne invaluie. Anastasia Gavrilovici scrie o poezie energica, chiar exuberanta, despre o lume in buna masura falsa, careia ii refuza universurile compensatorii, pasiunile mimate, fericirea-paleativ. Rezistenta ei e una eficienta, constand in observatie ironica si asociere metaforica, schimband mereu regulile jocului, pentru ca jocul e unul corupt. Umbland prin Berlinul hard-rock sau prin Istanbulul post-atentate, printre rafturile hipermarketurilor pline de «frumusete hormonizata», urmarindu-l pe mecanicul care indeparteaza resturile de pasari din motorul avionului, dupa zbor, poeta descopera sistematic locurile unde apar distorsiunile in reteaua realului, le subliniaza latenta, stranietatea, violenta. Rezulta o poezie excelenta, o voce originala si autentica, dar mai ales un mesaj care te pune pe ganduri.”Doris Mironescu